Daca nu il respectati ... feriti-va de el.

Dupa foarte mult timp in care mi-am pierdut placerea de a-mi expune gandurile, de ceva vreme ma bantuie o idee. Ma simt silit de o forta " ireala " de a reda si celorlalti filozofia mea despre alcool.

ALCOOLUL este ceva ( inca nu stiu daca este un obiect, o fiinta sau alceva .... cu siguranta nu este un simplu lichid ) foarte pestrit. La inceput se poarta extrem de frumos cu tine : te asculta, te face sa razi , sa te simti bine si sa scapi de inhibitii. Insa personalitatea machiavelica a acestui " ceva " rasare exact cand te simti stapanul lumii, in acel moment placerea ALCOOLULUI ajunge la paroxism si cu un zambet diavolesc incepe sa iti distruga ratiune si sa iti controleze corpul . Din cauza ALCOOLULUI ajungi sa iti bati nevasta, sa iti omori cel mai bun prieten si chiar sa te sinucizi ( dupa ce acest "ceva" iti paraseste corpul te trezesti cu o gramada de regrete ).

Dar totusi el este onest cu cei care il pretuiesc, il admira si il trateaza ca pe un prieten si nu ca pe un simplu lichid care te ajuta sa scapi de neajunsuri.

Eu ma consider un privilegiat ca am prieteni pe Jack , Tuborg si Pinot Noir( da ... nu am mai spus doar ALCOOL pentru ca la fel ca oamenii ALCOOLUL poate fi de mai multe feluri - numai Dumnezeu este in toate - cum nu poti fi prieten cu toti oamenii la fel nu poti fi prieten cu tot ALCOOLUL.

Pentru cei care nu inteleg ce am vrut sa spun in acest post, pentru cei care nu pot sa-l respecte si il trateaza doar ca pe un simplu lichid le dau un sfat : Nu doar sa nu beti din licoare ( nici macar o picatura ) ci nici sa aruncati o privire spre o sticla goala ... pentru ca ALCOOLUL este un demon razbunator, cinic , fara mila si fara scupule.

SUNT IN CRIZA.

In proportie de cel putin 90 % oamenii din Europa si America sunt in criza financiara ( Asia nici macar nu a mirosit aceasta criza iar in Africa este criza de o vreme indelungata ). Din pacate eu sunt european, deci era foarte greu ( daca nu imposibil ) sa nu resimt si eu aceata criza,dar ce e mai rau sun roman ( cand toate tarile fac pasi mai mici sau mai mari spre redresare, tarasioara asta se adanceste din ce in ce mai mult in ea ). Din cauza ei micile mele planuri stagneaza, iesirile cu gagicile sunt nevoit sa le diminuez iar capriciile mele sunt reduse spre zero.

Nu intelegeti gresit ... nu ma plang, sunt constient ca in viata exista si astfel de momente. Pot spune ca aceasta criza m-a ajutat sa imi inteleg mai mult personalitatea si sa observ mult mai repede neroziile acestui popor.

Dar nu vestita recesiune mondiala m-a lovit in barbie. Alta criza imi zguduie gandirea si ma face irascibil:

• Nu mai am unde sa beau - aveam o carciuma la 3 statii de casa mea, dar s-a umblut de agarici si de lacomia patronului (nu despre pret este vorba, ci de imbulzeala de scaune si mese ) , astfel si-a pierdut tot farmecul; n-am gasit alta sa imi spuna: Bine ati venit
• Nu mai pot sa citesc ziarele de sport si sa vizionez emisiunile despre fotbal; lucru asta il faceam foarte des, exagerat de des ; din cauza inganfarii, neghiobiei si narcisimului patronului Stelei mi-am pierdut interesul
• Meciurile Stelei le urmaresc stand intins in pat; fara emotie, fara intensitate sufleteasca, si fara bere .... meciurile nu mai au gust ; mi-a diparut pasiunea tot din cauza lui Becali
• Duc o lipsa acuta de responsabilitati; stau toata ziua si ma uit pe pereti
• In fiecare seara cand vreau sa ma culc imi zambeste batjocoritor insomnia ( poate faptul ca ziua de azi e ca ziua de maine o atrage spre camaruta mea )
• In "marele " Bucuresti nu mai gasesc o discoteca care sa imi ofere : bautura convenabila, muzica pe care pot sa dansez cu o fata ( nu zgomotul ala pe care unii il numesc house, sau dedicatiile manelistilor), atmosfera placuta si spatiu sa respir ( nu cer mult , doar sa nu mai fiu lovit - sau sa lovesc - vecinii de ring din greseala)

Rezultatul adunarii celor 6 puncte este criza mea. Cand se va sfarsi nu stiu, dar cu siguranta se va sfarsi. Pana atunci resusesc sa o mai indulcesc cu lectura cartilor de la Adevarul si cu lalaielile mele.

Inselarea propriului gand.

Pana mai ieri ma consideram un om patriot, dar din pacate am realizat ca doar speram sa fiu unul. Nu pot fi patriot cand dragostea si devotamentul fata de de patrie si popor sunt sentimente vremelnice.

De ce, aceste doua sentimente nu sunt statornice in mintea mea ?

1) Dragoste fata de popor.

• egoismul, lasitatea fatarnicia romanilor ( in cele doua razboaie mondiale le-am aratat constant)
• poporul roman nu stie sa isi aleaga conducatorii ( marii lideri ai neamului nostru nu au fost alesi de marea masa)
• dupa 20 de ani romanii inca asteapta sa li se dea fara sa faca nimic in schimb
• intr-o natiune patriotica UDMR-ul nu ar fi ajuns niciodata la guvernare ( la noi interesele proprii sunt mult mai puternice decat cele ale natiunii)

2) Dragoste fata de patrie

• desi multi cred ca Romania este speciala se inseala; ea este o natiune ca oricare alta; toate tarile au locuri speciale si frumoase
• Dracula si femeile frumoase ... asta aduce cei mai multi turisti prin pamanturile noastre; Dracula este un personaj inventat de un englez, iar romancele au ajuns frumoase din ipocrizie si saracie ( la noi femeia nu isi permite sa fie urata )

Poate sunt cam dur, dar asta e parerea mea onesta si realista.

Binenteles ca exista in sufletul meu, romani extraordinari si locuri feerice inradacinate adanc in inima mea. Exista si devotament pentru aceasta tarisoara. Sunt atasat de locurile care mi-au adus bucuri si de oameni care mi-au schimbat perceptia vietii sau mi-au primit/dat un zambet sincer.

Inebunesc cand aud pe cineva ca le spune tiganilor rromi ( rom este abrevierea tarii mele ) .Nu ma mandresc ca sunt roman dar nu voi ascunde niciodata ce nationalitate am. Sunt iritat cand romanii folosesc cuvinte englezesti cand au alternativa celor romanesti ( vezi OK in loc de bine ). Oare de ce cetatinii marilor puteri nu sunt nevoiti sa invete o limba straina ( engleza de obicie ) pentru a se angaja in propria lor tara?

Sunt combativ, imi place riscul calculat si vreau sa fiu mereu castigator. Poate aceste defecte fac sa nu pot adora aceasta tara, care a ales, mereu , cea mai usoara modalitate de iesire din impas si s-a multumit totdeauna cu putin.

Cele 7 magnifice.

Mai jos aveti cateva melodii puternice si profunde, pe care daca reusesti sa le asculti nu doar cu urechea si sa le descoperi scopul, viata ta va deveni mult mai inteleapta si aducatoare de bucurii.
























P.S. Si lista ar continua... Daca tu, "cititorule" , ai si alte propuri esti liber sa scri un comentariu.

Uitatii crizei.

De ceva luni peste tot ( la tv, pe strada, in ziare, in carciumi ) se foloseste foarte des un cuvant: CRIZA. Este si ceva fieresc, cand o perioada de incercari, tensiuni si tulburari afecteaza intreaga societate, sa se vorbeasca de criza.

In acesta perioada de recesiune financiara se fac concedieri masive, scaderi de remuneratii, apar cresteri de impozite si taxe ( desi in Romanica cam asta se practica de foarte mult timp) , din cauza incapacitatii de plata oamenii isi pierd casele, .masinile etc , micile afaceri isi inchid portile... si as putea continua mult timp, dar ma opresc aici pentru ca nu acesta este scopul post-ului. Toti analistii si politicienii se gandesc la aceste efecte.

Eu vreau sa evidentiez efectele crizei asupra altor indivizi. Aici ma refer cei care acum isi incep viata profesionala.

Oare ce oportunitati au pierdut acesti tineri ?

• O perioada favorabila a fost intre anii '90 si '94, cand tara noasta - proaspata iesit din sistemul comunist - avea mari lipsuri in toate domeniile. Deci existau si o multime de oportunitati de a fi o persoana realizata profesional.Tinerii nostri fiind doar niste copii ( unii nici macar inca nu ajunsesera sa-si intinda coatele pe o banca) au ratat aceasta sansa.
  
• O alta perioada in care puteai sa reusesti pe plan profesional a fost inceputul anilor 2000. Atunci cand boom-ul imobiliar era in plina forta si de aici, implicit si celelalte domenii conexe acestuia erau in plina dezvoltare, prefigurandu-se o crestere constanta in majoritatea pietelor. Peste tinerii nostri s-au asternut ceva ani. Poate ca unii dintre ei ( putini ) se gandeau deja la o independenta financiara, aveau si cateva idei dar pe care nu le puteau pune in practica deoarece varsta are oprelistile ei ( cand esti prea tanar nimeni nu te ia in serios).

Am ajuns si in prezent. Terminand ceva studii, descoperindu-si calitatile si aptitudinile, avand etuziasm si dorianta de a munci, tinerii nostrii intra in piata fortelor de munca. O piata in scadere unde se cere sa fi productiv din prima secunda si sa ai doleante cat mai mici, in care munca depusa depaseste cu mult pachetul salarial, o piata in care angajatorul considera ca face un act de binefacere angajandu-te. POSTURILE SUNT PUTINE SI SLAB REMUNERATE IN COMPARATIE CU MUNCA DEPUSA pentru cei proaspeti intrati in aceasta hora.

Toti ii deplang pe cei care din cauza creditelor neplatite isi pierd casele si masinile ( cand faci un credit iti asumi si acest risc ), pe cei care sunt dati afara sau au salarii diminuate ( lipsa de productivitate este si vina lor ), pe cei care acum au o avere cu 50 % mai mica fata de anul trecut ( au pirdut-o pe mana decizilor luate de ei ) .

Eu sunt de parere ca cei mai afectati de aceasta criza financiara sunt tinerii. De ce ?

Pentru ca sunt siliti sa duca povara crizei fara ca ei sa fi avut vreo implicare in venirea acesteia. La inceput de drum sunt loviti din plin. Tinerii de azi sunt o generatie care trebuie sa invete ce inseamna umilita, nedreptatea, concurenta neloiala ... viata nu a fost niciodata un basm cu final fericit.

Cei care dau dovada de combativitate si nu au in planurile lor resemnarea, vor fi invingatorii de maine.

Asa ca noi tinerii, sa luam berea in mana si sa infruntam obstacolele crizei cu demnitate si cu privirea spre viitor.

P.S. "Tinerii sunt bogatia unei tari" ... In Romania se pare ca bogatia a fost uitata in cutia cu vechituri.

Omul din dus - partea I

Afara este senin, Luna lumineaza Pamantul cu intreaga ei putere.

In apartament linistea este tulburata numai de sunetul stropilor de apa cazand in cada, cand deodata pe Robbie Williams il apuca cantatul. Din baie iese cineva ud ,alergand spre telefon : "Da ba! Cobor acum."

Acest cineva este un “ tinerel “ ajuns aproape de borna 30 a anilor trecuti. Nu va ganditi daca am spus ca “ este un tinerel “ rezulta ca omul din dus este un pierde vara . El are un serviciu bine remunerat ( ravnit de foarte multi) care ii ofera si alte satisfactii in afara de cele banesti.
Au trecut 15 minute de la convorbirea telefonica si deja personajul iese din bloc. Il asteapta inca o noapte de destrabalare, dansuri cu necunoscute si de betie cu prietenii lui.

A doua zi, “ omul din dus “ se trezeste cu obisnuita migrena de dupa “ spectacol “.Citind ziarul isi da seama ca se intampla ceva cu mintea lui. Aceasta zboara la ultima fata cu care a dansat aseara ( as putea spune ca ea este si prima pentru ca cele 30 de secunde de zbenguiala cu o grasa nu se pot numi dans).
"In fine, se mai intampa sa fie si cineva care sa imi placa mai mult de cateva ore " , isi spune el, luand telefonul si sunandu-l pe cel mai bun prieten ( si el unul dintre faptasii de aseara ) invitandu-l la sorbirea ciorbei de dupa ( o traditie pentru cei doi).

- Hopa ... cum de vorbesti tu asa frumos de o fata din club a doua zi? Este prima oara cand aud cuvintele astea iesite din gura ta.
- Da ba, mi se intampla ceva ciudat. De cand m-am trezit ma gandesc numai la ea si zambesc ca prostu’ .
- Ha ha hhhhhaaaaaa......!
- Ma bate gandul sa o sun !
- Cum ba, i-ai luat si numarul de telefon? SI acum vrea sa o si sune?! Chiar ca e o mare premeira.

In dupa-amiaza zilei urmatoare isi suna partenera de dans. Dupa o convorbire normala, piperata cu cateva glume neintelese de urmasa Afroditei, reuseste sa stabileasca o intalnire . Desi conversatia a fost placuta si-a atins scopul, omul din dus avea un dubiu: "Oare merita sa ma duc la mama dracu ( locul intalnirii era orasul Solca – jud. Suceava ) pentru o moldoveanca cu un zambet imbietor si tate mari?". Asa ca dupa ceva timp, subiectul din acest post se afla in micutul oras din inima Bucovinei. Marea problema a omului din dus nu este ca a condus o zi intreaga prin gropi pana la capatul Romaniei , sau ca e rupt de foame; toate astea se vor rezolva cand o va intalni pe frumoasa moldoveanca, problema care il framanta este ca vocea din telefon i-a spus ca se vor intalni la Mc-ul din Solca, iar pana acum orice localnic care a fost intebat de fast-food-ul bucuriiilor sale a izbugnit in ras spunandu-i ca “ aici singurul loc unde se poate manca este la birtul lui nea Fane “.
Nedumerit si contrariat, scoate telefonul din buzunar isi suna partenera de dans. Dupa cateva incercari zadarnice renunta si ia decizia de a se duce la faimosul birt, pentru a-si potoli foamea.

Continuarea intr-o zi care imi va oferi inspiratia si timpul necesar creatiei.

Eu si timpul trecut.

A trecut ceva timp ...

A trecut, dar ce am facut cu el ?

Aceasta intrebare ma macina, e un fel de " a fi sau a nu fi " a lui Shakespeare.

A trecut ceva timp de cand am terminat liceul.

Im perioada aceea am invat stiita bautului, ma refer la adumelcarea si placerea inghitirii licorilor ; e foarte greu sa sti cand sa te opresti la limita ( pentru ca daca sti, mai mereu, sa ajungi la limita si sa te opresti te poti compara cu marii piloti care termina cursa cu ultima picatura de carburant , sau cu cei care poarta centura neagra ) daca bei prea putin doar ai degustat , daca o depasesti este ca si cum ai lua un 3 la fizica.

A trecut ceva timp de cand am terminat facultatea.

Perioada acesta a fost mai ciudata dar si mai profunda. Mi-am dat seama care este vocatia mea : desi necesita multa rabdare, studiu constant si neincetat, iar concurenata este extrem de apriga ... eu sunt facut sa fiu manager. Am reusit sa rezist, cu greutate, 3 ani in compania unor taranci , inculti dar mai ales in prezenta unor bosorogi. Am constatat ca, pana si eu, pot fi un mare pampalau fata de o fata. Aaaaaa si m-am obisnuit cu ideea ca la betie atrag inesplicabil toate grasele, iar cand sunt treaz manelistele intra in vorba cu mine si imi ofera in dar niste priviri "ucigatoare".

A trecut ceva timp de la ultimul post.

A fost o perioada anosta, poate si datorita neincetatei reveri care imi rasfoieste circumvolitiunile.

P.S In ultima vreme, impreuna cu CHR-ul gasisem o bancuta linistita ( la cateva statii de casele noastre) unde sa ne bem linistiti berile ... SI ACOLO AU APARUT TARANIIIII.