Ultimile guri de aer.

Intr-o rezerva de spital sta intins pe pat un tanar, in jur de 22 de ani. In ochii lui se citeste un gand puternic care il framanta. Ciudat este ca in acesti ochi nu se vede boala, desi corpul incearca cu staruinta sa arate acest lucru.

Usa rezervei se deschide si apare o doamna tinand in mana o plasa plina cu fructe.

- Ce faci, mamica? Cum mai te simti?, il intreaba femeia , cu o vadita surescitare.

- Bine, mama... baiatul vroia sa mai zica ceva, dar doama incepe sa vorbeasca peste el.

- M-a sunat tactu, a reusit sa se angajez ca paznic la un santier ( era a treia slujba a lui), eu am reusit sa mai fac rost de ceva banuti de la niste prieteni , cu acesti bani vom reusi sa luam medicamentele pentru luna viitoare, si daca avem noroc poate reusesc sa imi vand un rinichi, asta ne va ajuta sa fim mult mai linistiti pentru un an intreg.

Fi fericit, baiatul meu, pana la urma vom reusi, cu " ajutorul " acestei fraze femeia capata o mica lacrima in coltul ochiului drept.

- Mama...( o pauza destul de lunga ), te rog ...( inca o pauza, ceva mai scurta) te rog... sa ma asculti pana la final fara sa ma opresti, ceea ce iti voi spune nu este un subiect de dezbatere, ci o hotare de neinduplecat.

- Ce se intampla fiule?, zise mama parand foarte mirata si surprinsa de tonul, foarte serios, pe care il avea vocea fiului sau.

- Aceasta ideea mi s-a nazarit de ceva timp, si azi inainte sa vi tu, cu cateva minute, am luat aceasta decizie.

- Mamica, ma sperii, ce e cu tine?, zise doamna, banuind ca va primi o veste ingrozitoare.

- De azi nu voi mai lua nici un medicament, de azi voi opri tratamentul. Nu mai vreau sa fiu un chin , nici pentru mine dar mai ales pentru cei care imi sunt aproape. Nu mai suport sa il vad pe tata doar cateva minute pe luna, sa-l vad intristat si cu lacrimi pe obraz; nu mai vreau sa te vad pe tine incercand sa ma faci sa rad ocolind groznicul adevar.Nu merita toate aceste cazne pentru doar cateva guri de aer in plus.

Nu mai plange mama, trebuie sa fim fericiti , vom scapa de aceasta napasta. Toti vom muri intr-o zi, unii mai devreme altii mai tarziu, dar murim. Te rog sa nu mai te gandesti la aceasta nerozie ( doamna spunand ca normal este ca fiul sa-si ingoape parintii nu invers), nimeni nu stie cum este normal sa mori, fiecare persoana moare in felul ei.

Eu sunt bucuros... ( din nou apare acea pauza in debitul lui verbal) ... sunt bucuros ... am avut o viata fericita, am avut parinti admirabili pe care ii ador, am avutul norocul de a cunoaste gustul prieteniei, odata chiar mi-am daruit inima unei fete pe care am iubit-o. Viata mea nu a fost de prisos, asa ca mama te rog sa fi fericita, moartea nu este ceva inspaimantator este un lucru firesc.

Incheind peroratia, pacientul ii mangaie incheiutura mainii mamei sale ( ar fi dorit sa o inbratiseze, dar stare fizica nu il lasa sa-si indeplineasca aceasta dorinta).

EPILOG

Mergand pe holul spitalului doctorul o vede pe doamana plangand, dupa ce aceasta ii spune succind hotararea fiului sau.

- Doamna, un om cu mandria, demnitatea si taria de carecter de care a dat dovada fiul dumneavostra nu am mai cunosc si este improbabil de a cunoaste vreodata. Sunt foarte onorat ca am avut acest noroc de a il conoaste pe fiul dumneavostra, ii spuse doctorul cu o mare sinceritate si foarte impresionat de intamplarea auzita.

Neintelegerile mele

NU INTELEG de ce trebuie sa sarbatorim Valentine's Day.

NU INTELEG de ce nimeni nu mai crede in Mos Craciun.

NU INTELEG de ce scopul unei babe este de a se lupta pentru un scaun din troleibuz.

NU INTELEG de ce "tarancile" se fut cu bosorogi grasi si scarbosi.

NU INTELEG de ce e urat sa jignesc pe cineva, daca asta este pararea mea sincera despre el.

NU INTELEG de ce romanii inca mai voteaza.

NU INTELG de ce se aplauda la inmormantari.

NU INTELEG de ce se plange cand esti fericit.

NU INTELEG de ce majoritatea oamenilor au uitat sa zambeasca sincer.

NU INTELEG de ce iti mai cumperi un animal daca nu ai grija de el.

NU INTELEG de ce trebuie sa-i spun femeii " te iubesc".

NU INTELEG de ce, barbat fiind, ma duc in carciuma si beau suc.

NU INTELEG de ce trebuie sa ne judecam semenii.

NU INTELEG de ce sunt indecent daca umblu in chiloti pe strada.

NU INTELEG de ce trebuie sa te umilesti cersind.

NU INTELEG de ce porti ochelari de soare cand soarele nu straluceste puternic.

NU INTELEG de ce barbatii poarta tricouri roz.

NU INTELEG de ce spunem prea rar " NU STIU ".

NU INTELEG ce inseamna frumusetea.

NU INTELEG muzica house.

NU INTELEG neintelegerile mele.

Inteligenta si instinct

"Sotia unui prieten , impreuna cu niste prietene se implicasera intr-un program de autodepasire. I-a cerut sotului sa o ajute prin a-i sugera sase lucruri pe care el le credea necesare pentru ca ea sa devina o sotie mai buna.

El imi marturisea : " O asemenea cerere m-a luat prin surprindere. Sa fiu cinstit, mi-ar fi fost foarte usor sa enumar sase lucruri pe care as vrea sa le schimb in ceea ce o priveste - si, Doamne, ea ar fi putu scrie o mie de lucruri pe care le-ar vrea dIferite la mine - dar n-am facut-o. I-am spus : <<>>

A doua zi m-am trezit foarte devreme; am sunat la florarie si i-am rugat sa trimita sotie mele sase trandafiri rosii cu un bilet <<>>

Cand m-am intors acasa in acea seara, cine credeti ca m-a intampinat in usa? Exact. Sotia mea! Aproape plangea. Nu mai are rost sa spun ca eram extraordinar de fericit ca n-o criticasem asa cum imi ceruse.

Dupa cateva zile, m-am intalnit cu o colega de a ei, mi-a spus: <<>> . Atunci am inteles puterea unui cuvant de apreciere."

DALE CARNEGIE, SECRETELE SUCCESULUI

Pilda atotstiutorului

A fost "creat" dintr-o mama profesoara (de romana) si un tata actor (mediocru). La vasta de 6 ani, cand toti copii sunt speriati de gandul ca vor trebui sa se duca in fiecare zi in acea cladire pe care scrie " Scoala Generala" , pe actorul principal din poveste,acest gand il entuziasma. Dar, dandu-si seama ca ceea ce doamna educatoare preda, el invatase cu mult inainte ... aceasta stare de exaltare a trecut dupa doar cateva zile.

Eroul nostru isi da seama ca se simte mult mai bine in lumea cartilor decat printe semenii lui. Chiar daca el considera ca prezenta lui la scoala este o pierdere de timp ( mai bine citea un roman decat sa se duca in cladirea aceea foarte plicticoasa ) , isi facea temele ( fara pic de efort ) si nu lipsea nicioadata daca nu era grav bolnav. In pauze isi facuse un obicei de a citi cate-o carte spunand ca "spatiul gol din zi este bine sa il umpli cu un roman". Datorita acestui obicei colaga lui de banca a inceput sa-l numeasca Carticel , dupa un timp pana si parintii il strigau asa.

In liceu Carticel devenise obiect de mandrie pentru profesorii si parintii lui dar, starnea o mare antipatie colegiilor datorita faptului ca nu mergea cu ei la petreceri, nu era atras de fete, avea un limbaj pe care ei nu il intelegeau , stia toate raspunsurile la intrebarile profesorilor si mai ales pentru ca nu ii lasa sa copieze dupa el.

La numai 18 ani el devine cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor, publicand primul sau roman. Carticel incepe sa fie invitat, foarte des, la talk-swou-uri spunandu-si parerea asupra diferitelor probleme cotidiene ( dar niciodata exemplele pe care le dadea nu erau unele traite de el, ci doar citete )

La 40 de ani Carticel devenise un om celebru, scriind mai multe bestseller-uri si fiind invitat permanet intr-un talk-show in voga la acel moment. Pana in acest moment in sufletul eroului nostru singurele persoane non-fictive erau parintii lui. In lumea lui Carticel se produce un seism cand in apartamentul de langa el se muta Ilona, o tanara studenta la drept. Pentru prima oara simte zbuciumul inimii si incearaca sa o cucereasca pe aceasta "fiinta minunata", el ii trimite flori, scrisori de dragoste anonime( totusi el insereaza mici indici sperand ca ea sa isi dea seama cine este expeditorul acestora ), continutul acestor scrisori fiind, in majoritate, citate din numeroasele romane de dragoste citite de el.

Intr-o zi asteptand liftul, Carticel o zareste pe Ilona intrand in bloc:

-Buna ziua, distinsa domnisoara!

-Buna Emil ( numele de botez al eroului nostru) , ce mai faci? Tot cu o carte in mana esti , spune Ilona cu un pronuntat accent senzual.

-Ca de obicei, cartea a devenid pentru mine o extensie a mainii....Ha ha ha

-Emil, tu lucrezi acasa nu ai vazut cumva cine vine la usa mea? De la un timp primesc tot felul de scrisorici dubioase.

-Eu sunt acela , marturiseste Carticel dandu-si seama ca este momentul sa-si infrunte frica si sa-i spuna ceea ce simte pentru ea.

-Ccuuuummm!!!

-Da Ilona...eu sunt cel care iti trimite acele "scrisori dubioase" cum le numesti tu. De la primul zambet pe care mi l-ai oferit, mi-ai invadat mintea. Nu mai pot citi fara ca gandul sa-mi zboare la tine, Ilona. MINUNATA FIINTA, TE ADOR !

Dupa aceasta declaratie, Ilona incepuse a rade cu patos. Dupa cateva minute( pentru Carticel parand zile ) domnisoara spune " mai mosneagule daca vrei sa mi-o pui ai nevoie doar de 200 de euro si sunt toata a ta pentru o ora, nu trebuie sa nascocesti acele scrisori " si incepand iar a se pune pe ras. Ajungand in apartamentul lui, indignat si mahnit, Carticel hotaraste sa nu isi mai asculte inima niciodata.

Este 2 septembrie, Carticel isi sarbatoreste implinirea a 55 de ani acasa, impreuna cu prietenul lui cel mai bun ...romanul. Stand in fotoliu si privind bibloteca, il cuprinde un sentiment puternic de nostalgie iar in launtrul lui se naste o dorinta arzatoare de a avea cui sa-i daruiasca cartile incantatoare, din aceasta bilioteca.A doua zi, dis de dimineata, eroul acestei povesti infiaza un copil de 6 ani ( varsata la care el a inceput sa citeasca prima carte ).

Peste un an si 6 luni, il gasim pe eroul nostru pentru prima oara intr-o carciuma, sarbatorind un lucru marunt, alaturi de un prieten ( primul lui prieten adevarat, pe care l-a intalnit nu cu multa vreme in liftul fatidic ) , vecinul de la ultimul etaj.

Pe drumul de intoarcere, Carticel este lovit de o masina si trasportat de urgenta la spital.Dandu-si seama ca a "ajuns la ultimul sau vers" ii face semn fiului lui sa se aproie, si cu ultimile puteri ii saruta fruntea si ii rosteste la ureche "FIULE TU SA NU FACI ACEEASI GRESEALA CA MINE... INTOTDEAUNA SA AI O PRIVIRE IN CARTI SI DOUA IN VIATA."

P.S Pana si ultimile cuvinte ale lui Carticel au fost un citat...

Rasa umana

"DOAR SUNTEM OAMENI NU ANIMALE ! "- o expresie care arata cat de ipocriti putem sa fim.

Ce il face pe om sa creada ca un animal este mai prejos decat el? Ca un animal este fericit fara a avea masina? Ca se multumeste cu ce i-a fost dat sa aiba si nu tanjeste la fericirea altuia? Ca este atat de naiv si reuseste sa se bucure tot timpul la maxim pentru orice lucru marunt? Ca nu ucide din placere?

Omul este las si fatarnic, frecvent sunt prezentate la stiri imagini cu oameni care chinuie animale(nicioadata nu este chinuit un animal in putere tot timpul unul slabit, deobicei adus in stare aceasta de aceeasi persoana care acum il chinuie). Cel mai mult ma ingrozeste ca aceste imagini exista. Omul sa gandeste sa imortalizeze acest eveniment in loc sa incerce sa puna capat acestuia.

" DE CE DAI BA? ESTI ANIMAL?" - o expresie care spune adevarul, dar este inteleasa gresit.

Da un animal se comporta ca un...animal, te ataca cand il enervezi sau cand ii calci terenul fara ca el sa vrea acest lucru.

Un om se comporta ca un...om. Il enervezi si nu te place, el nu este un animal ca sa iti arate de la inceput aversiunea lui fata de tine. Nuuu...omul este "inteligent" si marsav, te loveste atunci cand esti lipsit de aparare si cand nu te astepti ca el sa faca asa ceva.

De aceea va destainui ca nu imi plac oamenii. Daca, in fata mea, un om necunoscut si un animal se lupta cu moartea iar eu as avea posibilitatea de a salva doar o fiinta , as alege fara ezitare sa scap din ghearele mortii animalul.

Cateodata ma bantuie un gand infiorator: oare noi, oamenii, nu suntem trimisi pe Pamant de Aghiuta pentru a distruge aceasta minunatie de lume?

P.S Binenteles exista si exceptii dar, din pacate sunt extrem de rare.

Despre campania lui Chirila.

"Primul Turneu de Mentorship" asa se numeste aceasta campanie care a innvadat televiziunile. Apare Chirila cu 3 adolescenti si incepe sa zica el cum ar trebui noi , tinerii , sa citim, sa ne urmarim pasiunile si mai ales sa facem in viata ceea ce ne place, iar cei 3 liceeni ne spun ceea ce vor ei "sa se faca cand sunt mari".

Este de admirat aceasta puternica dorinta de indrumare a tinerilor.

Dar,sa lasam pentru cateva momente boemia si sa fim franci. La varsta aniilor de liceu ai alte prioritati si alte milioane de ganduri. Daca inca nu ai facut cunostiita cu greutatile vietii mintea iti zburda catre petreceri, fete/baieti, masini si nu la marea pasiune pe care inca nici macar nu o cunosti. Daca esti sarac lipit si nu iti permiti un suc o data pe luna , pentru ca mama ta e femeie de serviciu, tatal tau e muncitor, nu iti mai arde de pasiuni, iti doresti sa iesi din aceasta mocirla.

Intr-o lume in care banul e principala virtute, nimeni nu mai spune ca e sarac dar e fericit ca face ceea ce ii place.

Dupa parerea mea ,aceasta campanie ar fi trebuit sa ramana pe blogul initiatorului ei( cu siguranta mesajul ar fi ajuns la publicul tinta al acestei campanii - vezi Scrisoare catrte liceeni - ).O campanie de acest gen este inteleasa doar de maxim 1% din adolescenti. Majoritatea o vor lua in deradere, astfel impactul ei va fi mult diminuat. Singurul lucru bun pe care il face Chirila prin perindarea lui in licee este acela de a oferi o scuza liceanului pentru a lipsi de la niste ore.


In continuarea vietii
Asculta mai multe audio Divertisment »

P.S. Am adaugat ceva care mie mi-a schimbat perceptia calitatii vietii.