Intr-o rezerva de spital sta intins pe pat un tanar, in jur de 22 de ani. In ochii lui se citeste un gand puternic care il framanta. Ciudat este ca in acesti ochi nu se vede boala, desi corpul incearca cu staruinta sa arate acest lucru.
Usa rezervei se deschide si apare o doamna tinand in mana o plasa plina cu fructe.
- Ce faci, mamica? Cum mai te simti?, il intreaba femeia , cu o vadita surescitare.
- Bine, mama... baiatul vroia sa mai zica ceva, dar doama incepe sa vorbeasca peste el.
- M-a sunat tactu, a reusit sa se angajez ca paznic la un santier ( era a treia slujba a lui), eu am reusit sa mai fac rost de ceva banuti de la niste prieteni , cu acesti bani vom reusi sa luam medicamentele pentru luna viitoare, si daca avem noroc poate reusesc sa imi vand un rinichi, asta ne va ajuta sa fim mult mai linistiti pentru un an intreg.
Usa rezervei se deschide si apare o doamna tinand in mana o plasa plina cu fructe.
- Ce faci, mamica? Cum mai te simti?, il intreaba femeia , cu o vadita surescitare.
- Bine, mama... baiatul vroia sa mai zica ceva, dar doama incepe sa vorbeasca peste el.
- M-a sunat tactu, a reusit sa se angajez ca paznic la un santier ( era a treia slujba a lui), eu am reusit sa mai fac rost de ceva banuti de la niste prieteni , cu acesti bani vom reusi sa luam medicamentele pentru luna viitoare, si daca avem noroc poate reusesc sa imi vand un rinichi, asta ne va ajuta sa fim mult mai linistiti pentru un an intreg.
Fi fericit, baiatul meu, pana la urma vom reusi, cu " ajutorul " acestei fraze femeia capata o mica lacrima in coltul ochiului drept.
- Mama...( o pauza destul de lunga ), te rog ...( inca o pauza, ceva mai scurta) te rog... sa ma asculti pana la final fara sa ma opresti, ceea ce iti voi spune nu este un subiect de dezbatere, ci o hotare de neinduplecat.
- Ce se intampla fiule?, zise mama parand foarte mirata si surprinsa de tonul, foarte serios, pe care il avea vocea fiului sau.
- Aceasta ideea mi s-a nazarit de ceva timp, si azi inainte sa vi tu, cu cateva minute, am luat aceasta decizie.
- Mamica, ma sperii, ce e cu tine?, zise doamna, banuind ca va primi o veste ingrozitoare.
- De azi nu voi mai lua nici un medicament, de azi voi opri tratamentul. Nu mai vreau sa fiu un chin , nici pentru mine dar mai ales pentru cei care imi sunt aproape. Nu mai suport sa il vad pe tata doar cateva minute pe luna, sa-l vad intristat si cu lacrimi pe obraz; nu mai vreau sa te vad pe tine incercand sa ma faci sa rad ocolind groznicul adevar.Nu merita toate aceste cazne pentru doar cateva guri de aer in plus.
- Mama...( o pauza destul de lunga ), te rog ...( inca o pauza, ceva mai scurta) te rog... sa ma asculti pana la final fara sa ma opresti, ceea ce iti voi spune nu este un subiect de dezbatere, ci o hotare de neinduplecat.
- Ce se intampla fiule?, zise mama parand foarte mirata si surprinsa de tonul, foarte serios, pe care il avea vocea fiului sau.
- Aceasta ideea mi s-a nazarit de ceva timp, si azi inainte sa vi tu, cu cateva minute, am luat aceasta decizie.
- Mamica, ma sperii, ce e cu tine?, zise doamna, banuind ca va primi o veste ingrozitoare.
- De azi nu voi mai lua nici un medicament, de azi voi opri tratamentul. Nu mai vreau sa fiu un chin , nici pentru mine dar mai ales pentru cei care imi sunt aproape. Nu mai suport sa il vad pe tata doar cateva minute pe luna, sa-l vad intristat si cu lacrimi pe obraz; nu mai vreau sa te vad pe tine incercand sa ma faci sa rad ocolind groznicul adevar.Nu merita toate aceste cazne pentru doar cateva guri de aer in plus.
Nu mai plange mama, trebuie sa fim fericiti , vom scapa de aceasta napasta. Toti vom muri intr-o zi, unii mai devreme altii mai tarziu, dar murim. Te rog sa nu mai te gandesti la aceasta nerozie ( doamna spunand ca normal este ca fiul sa-si ingoape parintii nu invers), nimeni nu stie cum este normal sa mori, fiecare persoana moare in felul ei.
Eu sunt bucuros... ( din nou apare acea pauza in debitul lui verbal) ... sunt bucuros ... am avut o viata fericita, am avut parinti admirabili pe care ii ador, am avutul norocul de a cunoaste gustul prieteniei, odata chiar mi-am daruit inima unei fete pe care am iubit-o. Viata mea nu a fost de prisos, asa ca mama te rog sa fi fericita, moartea nu este ceva inspaimantator este un lucru firesc.
Incheind peroratia, pacientul ii mangaie incheiutura mainii mamei sale ( ar fi dorit sa o inbratiseze, dar stare fizica nu il lasa sa-si indeplineasca aceasta dorinta).
EPILOG
Mergand pe holul spitalului doctorul o vede pe doamana plangand, dupa ce aceasta ii spune succind hotararea fiului sau.
- Doamna, un om cu mandria, demnitatea si taria de carecter de care a dat dovada fiul dumneavostra nu am mai cunosc si este improbabil de a cunoaste vreodata. Sunt foarte onorat ca am avut acest noroc de a il conoaste pe fiul dumneavostra, ii spuse doctorul cu o mare sinceritate si foarte impresionat de intamplarea auzita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu