Pilda atotstiutorului

A fost "creat" dintr-o mama profesoara (de romana) si un tata actor (mediocru). La vasta de 6 ani, cand toti copii sunt speriati de gandul ca vor trebui sa se duca in fiecare zi in acea cladire pe care scrie " Scoala Generala" , pe actorul principal din poveste,acest gand il entuziasma. Dar, dandu-si seama ca ceea ce doamna educatoare preda, el invatase cu mult inainte ... aceasta stare de exaltare a trecut dupa doar cateva zile.

Eroul nostru isi da seama ca se simte mult mai bine in lumea cartilor decat printe semenii lui. Chiar daca el considera ca prezenta lui la scoala este o pierdere de timp ( mai bine citea un roman decat sa se duca in cladirea aceea foarte plicticoasa ) , isi facea temele ( fara pic de efort ) si nu lipsea nicioadata daca nu era grav bolnav. In pauze isi facuse un obicei de a citi cate-o carte spunand ca "spatiul gol din zi este bine sa il umpli cu un roman". Datorita acestui obicei colaga lui de banca a inceput sa-l numeasca Carticel , dupa un timp pana si parintii il strigau asa.

In liceu Carticel devenise obiect de mandrie pentru profesorii si parintii lui dar, starnea o mare antipatie colegiilor datorita faptului ca nu mergea cu ei la petreceri, nu era atras de fete, avea un limbaj pe care ei nu il intelegeau , stia toate raspunsurile la intrebarile profesorilor si mai ales pentru ca nu ii lasa sa copieze dupa el.

La numai 18 ani el devine cel mai tânăr membru al Uniunii Scriitorilor, publicand primul sau roman. Carticel incepe sa fie invitat, foarte des, la talk-swou-uri spunandu-si parerea asupra diferitelor probleme cotidiene ( dar niciodata exemplele pe care le dadea nu erau unele traite de el, ci doar citete )

La 40 de ani Carticel devenise un om celebru, scriind mai multe bestseller-uri si fiind invitat permanet intr-un talk-show in voga la acel moment. Pana in acest moment in sufletul eroului nostru singurele persoane non-fictive erau parintii lui. In lumea lui Carticel se produce un seism cand in apartamentul de langa el se muta Ilona, o tanara studenta la drept. Pentru prima oara simte zbuciumul inimii si incearaca sa o cucereasca pe aceasta "fiinta minunata", el ii trimite flori, scrisori de dragoste anonime( totusi el insereaza mici indici sperand ca ea sa isi dea seama cine este expeditorul acestora ), continutul acestor scrisori fiind, in majoritate, citate din numeroasele romane de dragoste citite de el.

Intr-o zi asteptand liftul, Carticel o zareste pe Ilona intrand in bloc:

-Buna ziua, distinsa domnisoara!

-Buna Emil ( numele de botez al eroului nostru) , ce mai faci? Tot cu o carte in mana esti , spune Ilona cu un pronuntat accent senzual.

-Ca de obicei, cartea a devenid pentru mine o extensie a mainii....Ha ha ha

-Emil, tu lucrezi acasa nu ai vazut cumva cine vine la usa mea? De la un timp primesc tot felul de scrisorici dubioase.

-Eu sunt acela , marturiseste Carticel dandu-si seama ca este momentul sa-si infrunte frica si sa-i spuna ceea ce simte pentru ea.

-Ccuuuummm!!!

-Da Ilona...eu sunt cel care iti trimite acele "scrisori dubioase" cum le numesti tu. De la primul zambet pe care mi l-ai oferit, mi-ai invadat mintea. Nu mai pot citi fara ca gandul sa-mi zboare la tine, Ilona. MINUNATA FIINTA, TE ADOR !

Dupa aceasta declaratie, Ilona incepuse a rade cu patos. Dupa cateva minute( pentru Carticel parand zile ) domnisoara spune " mai mosneagule daca vrei sa mi-o pui ai nevoie doar de 200 de euro si sunt toata a ta pentru o ora, nu trebuie sa nascocesti acele scrisori " si incepand iar a se pune pe ras. Ajungand in apartamentul lui, indignat si mahnit, Carticel hotaraste sa nu isi mai asculte inima niciodata.

Este 2 septembrie, Carticel isi sarbatoreste implinirea a 55 de ani acasa, impreuna cu prietenul lui cel mai bun ...romanul. Stand in fotoliu si privind bibloteca, il cuprinde un sentiment puternic de nostalgie iar in launtrul lui se naste o dorinta arzatoare de a avea cui sa-i daruiasca cartile incantatoare, din aceasta bilioteca.A doua zi, dis de dimineata, eroul acestei povesti infiaza un copil de 6 ani ( varsata la care el a inceput sa citeasca prima carte ).

Peste un an si 6 luni, il gasim pe eroul nostru pentru prima oara intr-o carciuma, sarbatorind un lucru marunt, alaturi de un prieten ( primul lui prieten adevarat, pe care l-a intalnit nu cu multa vreme in liftul fatidic ) , vecinul de la ultimul etaj.

Pe drumul de intoarcere, Carticel este lovit de o masina si trasportat de urgenta la spital.Dandu-si seama ca a "ajuns la ultimul sau vers" ii face semn fiului lui sa se aproie, si cu ultimile puteri ii saruta fruntea si ii rosteste la ureche "FIULE TU SA NU FACI ACEEASI GRESEALA CA MINE... INTOTDEAUNA SA AI O PRIVIRE IN CARTI SI DOUA IN VIATA."

P.S Pana si ultimile cuvinte ale lui Carticel au fost un citat...